„Am plecat de la ideea de a crea un spectacol la scară mare, de a dezvolta toate ideile avute, oricât de scumpe ar fi fost, cu mult echipament și cu un număr mare de artiști. Dar, în mod evident, cu un mic detaliu: totul ar trebui să fie în miniatură. Provocarea a fost, pe de-o parte, să realizăm o lucrare la aceste dimensiuni și pe de altă parte să chestionăm acest model artistic megaloman care are bugete foarte mari, dar ale cărui valoare reală și contribuție la artele spectacolului nu pot fi dovedite. Acest ultim punct ne-a adus la piesa Mult zgomot pentru nimic. [...] Am pus accentul pe un punct de vedere critic la adresa lucrărilor monumentale care sunt foarte ornamentate, dar lipsite de conținut, trucate și neoneste, în care dimensiunile mari par a justifica valoarea și interesul artistic, dar care, din punctul de vedere al unui artist umil, sunt pierdere de bani, resurse și timp.”