"Peter Papakostidis e un veritabil Pozzo voluminos, arogant, gustându-şi cu voluptate puterea asupra celuilalt, cu o concreteţe dezumanizantă. Călătoria coşmarescă o sugerează expresiv Horia Săvescu prin semnele supunerii lui Lucky la un supliciu într-o tăcere ancestrală, cultivată parcă în revoltă sfidătoare, ce se impregnează pe chipul personajului şi prin refuzul libertăţii lui. Rareş Hontzu – Wladimir – şi Radu Vulpe – Estragon – joacă în grila firescului, atât al mişcării în scenă, cât şi al limbajului, grija lor fiind de a transmite gradual stările în disperata, nesfârşita, aşteptare, pe o pistă între pământ şi cer, între viaţă şi moarte."