DESPRE PIESE
NU COBORI! NU TE UIŢI!, de Ulrich Plenzdorf
Într-un limbaj la limita dintre dialect berlinez şi jargon de adolescent, autorul creează portretul unui tânăr din fosta RDG, a cărui mamă a fugit în Vest şi care astfel rămâne în grija tatălui său, un personaj bine integrat în societatea comunistă. Băiatul este preocupat de a-i vedea pe membrii trupei „Rolling Stones”, care - conform unor zvonuri - ar urma să dea un concert în imediata apropiere a zidului Berlinului. Speranţele deşarte ale tânărului se află în contradicţie cu autoritatea tatălui dar şi cu jargonul presei de partid, care transmite reportaje entuziaste despre festivităţile ocazionate de cea de-a 20-a aniversare a Republicii Democrate Germane. Piesa redă drama unei familii prin prisma încărcăturii sale politice, cu atât mai mult cu cât relevă în manieră aproape profetică impulsul revoltei ce va duce în 1989 la căderea Zidului Berlinului. 

Ulrich Plenzdorf, scriitor şi autor de scenarii, s-a născut la Berlin în 1934, a studiat filosofia în Leipzig şi regia de film în Berlin-Babelsberg. A dobândit primul mare succes, atât în Germania de Est cât şi în cea de Vest cu piesa sa „Noile suferinţe ale tânărului W.” în 1972. Un an mai târziu are loc şi premiera filmului său „Legenda despre Paul şi Paul” în RDG, iar în 1975 şi în RFG. Pentru „Nu cobori! Nu te uiţi!” Plenzdorf obţine în 1978 „Heinrich Mann”. Pe baza scenariilor sale iau naştere în anii '90 mai multe filme care tratează într-o manieră adesea critică realităţile din Germania reunificată.

NIMIC MAI FRUMOS, de Oliver Bukowski
După o furtunoasă noapte de dragoste, Mechthild Huschke, o femeie de la ţară care nu mai e foarte tânără, se gândeşte - între cei patru pereţi ai săi - extenuată şi îmbătată de fericire, la iubitul ei. Cel târziu ATUNCI când i-a recitat o poezie, ea a ştiut "Na că te iubeşte şi pă tine careva". De atunci, Mechthild trăieşte într-o euforică nerăbdare. Fie că tocmai schimbă mobilierul din casă, fie când foloseşte un ladyshave, în mintea lui Mechthild se petrece mereu ceva. Mechthild Huschke este o fiinţă simplă, iar dialectul său tinde uşor spre vulgaritate, dar cu toate acestea ea nu îşi pierde niciodată respectul faţă de sine. Uneori, gândurile lui Mechthild se rătăcesc în trecut. Atunci îşi aminteşte de Dieter, care avea o motoretă şi coapse foarte frumoase, dar între timp de mult l-au mâncat viermii, după ce l-au scos sfărâmat din maşina de măcinat cereale. Mechthild recunoaşte deschis că e o criminală. Pentru asta a trebuit să stea şase ani în închisoare şi într-o clinică psihiatrică. Dar de vină fusese însuşi Dieter, care - beat şi brutal fiind - o bătuse pe presupusa gravidă cu lovituri în burtă, determinând-o astfel să ucidă. Întotdeauna când o apucă tristeţea, Mechthild se îndoapă cu ciocolată. Dar unde-o fi Dieter?! În propriile fantasme îl întâlnise odată, pe neaşteptate, într-o cafenea. Printre prăjituri şi dansuri euforice se făcea că s-au căsătorit. Îmbrăcată în mod ridicol în mireasă, Mechthild aşteaptă acum - numai ea ştie ce - pe pervazul ferestrei. Când deodată, soneria de la uşă o readuce brusc în realitate.

Autorul Oliver Bukowski s-a născut în 1961 la Cottbus (RDG), a studiat filosofia şi sociologia, iar de la începutul anilor '90 scrie cu mare succes texte pentru teatru. Pentru „London- LÄ- Lübbenau” a obţinut în 1994 Premiul „Gerhart Hauptmann”, iar în 1996 Premiul de Teatru pentru Tineret pentru „Aşa ori pe dincolo”. În 1999 este distins cu Premiul de Dramaturgie de la Mühlheim pentru textul său „Oaspeţi”. „Nimic mai frumos” a fost scris în 1997, iar după un an a fost prezentat în premieră absolută la Teatrul de Stat din Schwerin.