Piesa „Chip de foc” oferã o incursiune în viața cotidianã a unei
familii: relația pãrinților este banalã si lipsitã de afecțiune; fiul
Kurt, aflat în pubertate, citește filosofie si incendiazã întregul
cartier, iar sora sa cea mare, Olga, cu care acesta are o legãturã
incestuoasã, face tot ce-i stã în putințã sã evadeze din strâmtoarea
adolescenței, cu ajutorul prietenului ei, Paul.
Piesele lui Marius von Mayenburg - unul din cei mai jucați dramaturgi
germani actuali - descriu o lume lipsitã de speranțã, în care autorul
dã cuvântul celor marginalizați, personaje cu o existențã subversivã și
provocatoare, dominate de un etern conflict cu sine, dar și cu mediul
subiectiv în care se gãsesc.
Regizorul RADU ALEXANDRU NICA
Nãscut în anul 1979 la Sibiu, Radu Alexandru Nica a absolvit în
2004 Secția Regie a Departamentului de Teatru de la Facultatea de
Litere a Universitãții Babeș-Bolyai din Cluj (clasa Mona Chirilã). În
perioada 2001 - 2003 a fost bursier la Academia de Teatru „August
Everding” din München. A studiat Teatrologie la
Ludwig-Maximilians-Universität München. În acest timp a fost asistent
de regie la douã producții ale Teatrului „Metropol” din München. În
aceeași perioadã monteazã „Cântãreata chealã”, de Eugène Ionesco, și „Push up 1-3”, de Roland Schimmelpfennig. Din august 2004 e regizor
angajat al Teatrului Național „Radu Stanca” - Sibiu.
În perioada
2004-2005 semneazã regia la urmãtoarele piese: I hired a contract
killer de Aki Kaurismäki, Nora dupã H. Ibsen, Norway today de Igor
Bauersima. Cu piesa I hired a contract killer participã în decursul
anului 2004 la urmãtoarele festivaluri: Festivalul Interetnic de Teatru
- Temeswar, 2004; Festivalul Național de Teatru - Sibiu, 2004;
Festivalul Național de Teatru „I. L. Caragiale” - București, 2004. A
fost distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Teatrale din România
(UNITER) pentru 2004. Cuvântul regizorului „Chip de foc” vorbește
despre conflictul între generații și despre problematica familiei, fãrã
a lãsa neobservat faptul cã este în același timp și o poveste de
dragoste. O dragoste care tocmai prin forța și intensitatea cu care
este trãitã provoacã incestul, paricidul, sinuciderea.
Prezenta montare încearcã sã identifice motivele pentru care
personajele acționeazã astfel, conferindu-le o aurã de generozitate,
fãrã a intra în zona grotescului, fãrã a se adopta o perspectivã
moralistã. Ingenuitatea iubirii, pasiunea cu care acest sentiment este
trãit, disculpã faptele personajelor.
Pe de altã parte, lipsa de comunicare provoacã discontinuitãți în
relațiile dintre parteneri sau în cele dintre pãrinți și copii. Este
mecanismul subtil care se declanșeazã din pricina unor motive ce rãmân
adeseori nedecelabile. Dragostea este paradoxal sursã a rãului,
dragostea excesivã distruge, damneazã și duce la lipsã de comunicare.
Și, ca în „Natural Born Killers” al lui Oliver Stone, în aceasta constã
subversivitatea mesajului montãrii.
Dragostea intrã într-un fel de rutinã, care o desfigureazã. Ea devine
egocentricã sau prea tolerantã, cum este cazul relației pãrinți-copii.
Motivul întregii piese este evoluția dragostei dintre Kurt și Olga.
Cele douã planuri, al focului și al dragostei, se contopesc, pentru a
se despãrtâți în final în mod irevocabil. „Chip de foc” este un spectacol despre moarte. Despre moartea
justificatã prin dragoste.
Radu Alexandru Nica
