"Deşi e făcut dintr-un colaj de scene (unite savant, ca naraţiune şi atmosferă, de dramaturgul Lia Bugnar), spectacolul nu e un fast-forward grotesc şi obligatoriu amuzant, în genul satirelor de la "Ţăndărică" ale lui Pepino (vezi Play Shakespeare sau Candid). Demersul lui Radu Nica e mai mult sobru; pune accent pe cuvânt, pe frumuseţea imprevizibilă a frazei shakespeariene şi, deci, pe aceea a jocului scenic care o rosteşte. [...]
E atât de frumos, actoriceşte, şi atât de disciplinat în controlul relaţiilor pe scenă, în precizia mimicii, a gestului, a vocii, în varietatea de expresii corporale şi în lejeritatea saltului de …