DIE POLITIKER / POLITICIENII
Regia colectivă
Cu: Isolde Cobeț, Alma Diaconu, Boris Gaza, Rareș Hontzu, Bülent Özdil, Daniela Török, Oana Vidoni, Harald Weisz
În acest text ce refuză încadrarea într-un gen literar, fiind la granița dintre liric și dramatic, Wolfram Lotz deconstruiește termenul de „politicieni” prin repetare exagerată, până când atinge un nivel de absurditate comică și chiar iritantă. Opera se bazează pe un proiect de lungă durată al autorului, care își propusese în 2018 să scrie un „jurnal total”, care să îi urmărească viața neîntrerupt și în detaliu. Un an mai târziu, copleșit de gânduri îndoielnice privind justificarea publicării unor scene atât de personale, a șters documentul și a scris în 2022 romanul Sfânta Scriptură I pornind de la acest jurnal. Politicienii, în schimb, a devenit o poezie dramatică, în care Lotz combină reflexii filozofice, pasaje metaliterare și glume, într-o formă poetică jucăușă.
*
GERMAN SONG NIGHT
Cu: Dana Borteanu, Roxana Ardeleanu
*
LAIOS
Regia: Alexandru Mihăescu
Cu: Yannick Becker, Ioana Iacob, Marc Illich, Ida Jarcsek-Gaza, Alexandru Mihăescu, Simona Vintilă, Radu Vulpe.
După o lungă perioadă de instabilitate politică și răsturnări sângeroase ale puterii, Teba are nevoie de un conducător. Îl vor aduce pe tron pe Laios, ultimul din linia lui Cadmos, fondatorul orașului, crezând că în felul acesta fac o alegere care este în acord cu tradiția, o alegere sigură care va calma spiritele și va aduce stabilitate. Laios este însă un personaj cum nu se poate mai nepotrivit pentru acest rol: autocentrat și excentric, el însuși victima unei copilării sângeroase în Teba, este trimis de mic în exil şi aici îl răpește pe tânărul Cryssipus de la familia sa adoptivă pentru a fugi cu el în lume. Ajuns la conducerea Tebei fără să-și dorească acest lucru cu adevărat, își neglijează obligațiile și devine obsedat de oracolul care îi interzice să facă un copil cu Iocasta. Împreună îi vor sfida pe zei deoarece Iocasta, regină minunată, mult mai potrivită decât Laios pentru a aduce stabilitatea (dar cine vede?), este și ea un personaj tragic care poartă o parte din vină: nu poate concepe o altă viață decât cea pe care i-a prescris-o societatea tebană. Misiunea ei, altfel spus, este să aducă un copil pe lume iar ea și-o va îndeplini cu orice preț. Textul polimorf scris de Roland Schimmelpfennig pare menit să acopere această lacună biografică și ne invită într-un spațiu ludic pentru a rezolva o ghicitoare precum cea dată de Sfingă, în care actorii articulează împreună cu publicul mitul unui Laios fictiv. Este un joc care poate trece, uneori surprinzător, de la un ton serios și tragic la un discurs contracultural sau trash punk, dar miza rămâne în găsirea de către personaje - Laios, Iocasta, tânărul răpit Cryssipus - a unui posibil echilibru între libertatea individuală și responsabilitatea față de grup. Ignorarea oracolului ar avea urmări clar definite pentru polis, iar partea a doua a spectacolului este o galerie de eşecuri în care personajele explorează patru scenarii diferite şi niciunul nu se dovedeşte acceptabil. Asamblarea acestui puzzle scoate la iveală subversiv idei şi atitudini pe care le recunoaştem şi care, în contextul nevoilor noastre actuale legate de libertate, apartenență, siguranţă şi egalitate în drepturi, reflectă de fapt tragicul conflict între progresismul rapid și conservatorism, atât de acut în societatea de azi.
