„Ce nervoşi sunt toţi şi ce plini de iubire! Problema personajelor cehoviene din Pescăruşul, rafinat accentuată de spectacolul regizat de Yury Kordosnky, e că nici unul dintre ele nu e îndrăgostit de cine trebuie, că nici unul nu îşi vede dragostea împărtăşită. [...]
Personajele cehoviene, spectatori la premiera, la unica reprezentaţie a piesei lui Treplev sunt răsfiraţi printre noi. [...]
Arta şi înţelepciunea lui Yury Kordonsky Cine e, de fapt, creatorul unei noi modalităţi de a gândi şi de a face teatru aşa cum se manifestă ea acum şi aici? Neîndoielnic, regizorul Yury Kordonsky. Nu, Yura nu are nimic din teribilismul lui Treplev. Nu, regizorul nu va evacua nicidecum emoţia din montarea sa. Dar nici nu va face exces de ea, nici nu o va supralicita, nici nu o va cerşi. Emoţia va veni, generată firesc de profunzimea spectacolului, de umanitatea montării la care luăm parte, de caraghioslâcul bine controlat al eroilor. Yura nu e la fel de crud cu personajele cehoviene cum s-a dovedit a fi Andrei Şerban în spectacolele de la Cluj ori de la Budapesta. Dar nici îngăduitor nu e. În schimb, regizorul îşi va asuma câteva acte de curaj ce se constituie în tot atâtea indicii ale originalităţii montării. Ale ridicatului său cuantum de noutate. Cele mai radicale opţiuni vizează felul în care sunt concepute exact personajele-cheie, respectiv cvartetul Arkadina-Trigorin-Zarecinaia-Treplev. Şi modul în care s-a produs desemnarea interpreţilor distribuiţi în aceste roluri. Marile, plăcutele surprize sunt, indiscutabil, evoluţiile foarte bune semnate de Olga Török şi de Horia Săvescu. De fapt, toţi actorii sunt foarte buni. Sunt pe rol, sunt în rol. Ştiu ce au de făcut. Şi aceasta pentru că e cum nu se poate mai limpede că Yuri Kordonski nu a venit la Timişoara cu un spectacol dinainte scris într-un caiet, cu toate mutările în plic. Neîndoielnic, încă înainte de prima repetiţie, directorul de scenă ştia foarte bine ceea ce doreşte. [...] Marele profesionist Yuri Kordonsky s-a întâlnit, aşadar, cu unul dintre cei mai buni directori de teatru din ţară, Lucian Vărşăndan. Dar şi cu una dintre cele mai puţin lipsite de ifose şi mai doritoare de performanţă trupe actoriceşti.”
