O tânără se culcă cu un bărbat, nu vrea să rămână însărcinată, dar el o lasă gravidă. Se decide să avorteze şi îşi dă seama abia pe scaunul ginecologului, că nu e vorba numai de o intervenţie chirurgicală, ci, că un avort poate să implice jocuri politice, consecinţe juridice şi costuri mari. Dar de ce bărbaţiilor nu le e dat, precum femeilor, să nască? Chiar dacă acest fapt este valabil doar în realitate, în visul ei tânăra preia conducerea şi îl cucereşte pe bărbatul „feminizat”. Doar prin sarcină bărbatul din visul ei se simte împlinit.
Întoarsă la realitate naşte copilul. Nu este băiatul mult aşteptat, dar ce este? Cântecul de leagăn, pe care femeia îl cântă copilului se schimbă într-o povestire grotescă despre o fată şi păpuşa ei frivolă şi răutăcioasă. Trei prototipuri de bărbat – motanul roşu, piticul şi inginerul electrician – se întâlnesc cu fetiţa şi păpuşa ei. După începuturi armonioase bărbaţii ajung să le dezamăgească din nou şi din nou, să le folosească şi să le abuzeze. Păpuşa pune la cale un plan diabolic.
În jocul scenic Olga Török abundă de energie şi plăcerea de a juca monodrama de Dario Fo şi Franca Rame despre femei de-a lungul timpurilor, despre relaţiile lor cu bărbaţii, despre statutul lor social şi despre atitudinea lor faţă de familie. Ea se mişcă mereu la graniţa dintre anecdotă subtilă şi seriozitate acaparatoare. Pe scenă Török dă naştere unei poetici, care reuşeşte să capteze în mrejele sale publicul.
