DESPRE PIESENU COBORI! NU TE UIŢI!, de Ulrich Plenzdorf Într-un
limbaj la limita dintre dialect berlinez şi jargon de adolescent,
autorul creează portretul unui tânăr din fosta RDG, a cărui mamă a
fugit în Vest şi care astfel rămâne în grija tatălui său, un personaj
bine integrat în societatea comunistă. Băiatul este preocupat de a-i
vedea pe membrii trupei „Rolling Stones”, care - conform unor zvonuri -
ar urma să dea un concert în imediata apropiere a zidului Berlinului.
Speranţele deşarte ale tânărului se află în contradicţie cu autoritatea
tatălui dar şi cu jargonul presei de partid, care transmite reportaje
entuziaste despre festivităţile ocazionate de cea de-a 20-a aniversare
a Republicii Democrate Germane. Piesa redă drama unei familii prin
prisma încărcăturii sale politice, cu atât mai mult cu cât relevă în
manieră aproape profetică impulsul revoltei ce va duce în 1989 la
căderea Zidului Berlinului.
Ulrich Plenzdorf, scriitor
şi autor de scenarii, s-a născut la Berlin în 1934, a studiat filosofia
în Leipzig şi regia de film în Berlin-Babelsberg. A dobândit primul
mare succes, atât în Germania de Est cât şi în cea de Vest cu piesa sa „Noile suferinţe ale tânărului W.” în 1972. Un an mai târziu are loc şi
premiera filmului său „Legenda despre Paul şi Paul” în RDG, iar în 1975
şi în RFG. Pentru „Nu cobori! Nu te uiţi!” Plenzdorf obţine în 1978 „Heinrich Mann”. Pe baza scenariilor sale iau naştere în anii '90 mai
multe filme care tratează într-o manieră adesea critică realităţile din
Germania reunificată.
NIMIC MAI FRUMOS, de Oliver Bukowski După
o furtunoasă noapte de dragoste, Mechthild Huschke, o femeie de la ţară
care nu mai e foarte tânără, se gândeşte - între cei patru pereţi ai
săi - extenuată şi îmbătată de fericire, la iubitul ei. Cel târziu
ATUNCI când i-a recitat o poezie, ea a ştiut "Na că te iubeşte şi pă
tine careva". De atunci, Mechthild trăieşte într-o euforică nerăbdare.
Fie că tocmai schimbă mobilierul din casă, fie când foloseşte un
ladyshave, în mintea lui Mechthild se petrece mereu ceva. Mechthild
Huschke este o fiinţă simplă, iar dialectul său tinde uşor spre
vulgaritate, dar cu toate acestea ea nu îşi pierde niciodată respectul
faţă de sine. Uneori, gândurile lui Mechthild se rătăcesc în trecut.
Atunci îşi aminteşte de Dieter, care avea o motoretă şi coapse foarte
frumoase, dar între timp de mult l-au mâncat viermii, după ce l-au scos
sfărâmat din maşina de măcinat cereale. Mechthild recunoaşte deschis că
e o criminală. Pentru asta a trebuit să stea şase ani în închisoare şi
într-o clinică psihiatrică. Dar de vină fusese însuşi Dieter, care -
beat şi brutal fiind - o bătuse pe presupusa gravidă cu lovituri în
burtă, determinând-o astfel să ucidă. Întotdeauna când o apucă
tristeţea, Mechthild se îndoapă cu ciocolată. Dar unde-o fi Dieter?! În
propriile fantasme îl întâlnise odată, pe neaşteptate, într-o cafenea.
Printre prăjituri şi dansuri euforice se făcea că s-au căsătorit.
Îmbrăcată în mod ridicol în mireasă, Mechthild aşteaptă acum - numai ea
ştie ce - pe pervazul ferestrei. Când deodată, soneria de la uşă o
readuce brusc în realitate. Autorul Oliver Bukowski s-a
născut în 1961 la Cottbus (RDG), a studiat filosofia şi sociologia, iar
de la începutul anilor '90 scrie cu mare succes texte pentru teatru.
Pentru „London- LÄ- Lübbenau” a obţinut în 1994 Premiul „Gerhart Hauptmann”, iar în 1996 Premiul de Teatru pentru Tineret pentru „Aşa ori pe dincolo”. În 1999 este distins cu Premiul de Dramaturgie de la Mühlheim pentru textul său „Oaspeţi”. „Nimic mai frumos” a fost scris în 1997, iar după un an a fost prezentat în premieră absolută la Teatrul de Stat din Schwerin.
