Subiectul:
Donna Isabella, principesă de Messina, vrea să îi împace pe cei doi fii
ai săi, a căror vrajbă s-a transformat după moartea tatălui lor într-un
conflict deschis. De asemenea, principesa doreşte ca cei doi fii să îşi
întâlnească întâia dată sora, pe Beatrice, care la scurt timp după
naştere a fost trimisă la o mânăstire. Principele pusese să fie ucisă,
deoarece într-un vis îi apăruse că Beatrice îţi va ucide fraţii. Donna
Isabella a salvat-o atunci în taină pe Beatrice, căci la rândul ei o
visase pe aceasta drept cea care îşi va împăca fraţii. Cei doi fii ai
Isabellei, Don Manuel şi Don Cesar, se împacă, dar Beatrice dispare
fără urmă din mânăstire. La rândul său, Don Manuel se îndrăgosteşte la
vânătoare de frumoasa necunoscută, pe care, cu voia ei, o aduce în
Messina. Şi Don Cesar s-a îndrăgostit de Beatrice, pe când o văzuse
întâia dată la funeraliile tatălui său. Astfel că ambii fii o
înştiinţează pe Donna Isabella că vor să le cunoască miresele, fără ca
principesa ori cei doi fii să poată bănui că cele două mirese,
respectiv sora Beatrice, sunt una şi aceeaşi persoană.
Despre naşterea piesei: Schiller s-a
apropiat prin această lucrare, concepută în anii 1802/1803 în
versificaţie tragediană clasică - iambi fără rimă cu cinci picioare -
de modelul tragediei greci. După mai multe lucrări inspirate din motive
istorice reale, autorul se afla în căutarea unui subiect ce urma să
corespundă unei drame analitice, aidoma piesei Oedip Rege. Prin
intermediul intervenţiilor solului şi ale corurilor, spectatorul este
informat despre cele petrecute înainte de debutul acţiunii. Spre
diferenţă de clasicii greci, la Schiller corul are o dublă menire: pe
de o parte asigură un comentariu-avertisment, într-o manieră strictă,
distantă, iar pe de altă parte, divizat în două, corul participă la
acţiune de partea fiecăruia din cei doi fraţi. În eseul său Despre
utilizarea corului în tragedia greacă, plasat în deschiderea volumului
ce cuprinde ediţia tipărită a Miresei din Messina, Schiller nota:
"Corul, un personaj imens în monumentalitatea sa scenică, constituie
elementul fundamental ce se opune naturalismului pe scenă." Premiera
absolută a piesei a avut loc la 19 martie 1803 la Weimar.
