"Spectacolul mizează mult şi cu folos pe contradicţie, pe contrapunct, dar şi pe un oarecare anacronism. […] Regizorul reuşeşte să surprindă şi condiţia de mecanisme programate, de fiinţe vidate de sens, de carnaţie autentică a personajelor. Prin consecventa inconsecvenţă a detaliilor, Alexandru Dabija are, cred, în vedere transmiterea unui puternic mesaj subliminal, punând la îndoială acele afirmaţii ce reduc Cântăreaţa cheală, piesa de debut a lui Ionesco, la un text asupra căruia ar plana riscul de a rămâne doar un document teoretic al antiteatrului."
