"Vizual, el e foarte bine susţinut de decorul Cristinei Milea. Un perete
alb pe care sunt inscripţionate cuvinte-cheie precum mama, tata, eu,
câteva căsuţe miniaturale, multe şine de cale ferată. Şine pe care ar
urma să se sinucidă minorul Paul, dar care trimit deopotrivă cu gândul
la nenumăratele drumuri ale vieţii. Sonor, Făptaşi beneficiază de
o remarcabilă muzică de scenă compusă de Ovidiu Iloc, muzică în care
tema principală te duce cu gândul către sunetele ieşite dintr-o boîte à
musique, din vremea copilăriei. Dar punctul de rezistenţă maximă al
spectacolului e de căutat, aşa, cum se şi cuvenea de altfel, în jocul
actoricesc. Szabó K. István a beneficiat în întreprinderea sa de ceea ce
s-ar putea numi, fără exagerări, distribuţia ideală. Pentru rolurile
celor doi copii abuzaţi (Petra şi Paul) i-a avut la dispoziţie pe Silvia
Török, din nou foarte bună, nuanţată şi fără excese, şi pe Richard
Hladik care are astfel şansa unui merituos debut. Pentru Erwin, tatăl
îmbătrînit în rău, Rareş Hontzu e un interpret redutabil, în vreme ce
Olga Török (Karin) e din nou excelentă într-un rol de compoziţie. Enikö
Blenessy (Magda) şi Daniela Török (Doamna doctor), completate de Radu
Vulpe (Karl) semnează trei portrete edificatoare ale unor pedofili ce
îşi maschează în argumentaţii aberante, ipocrizie, falsităţi evidente,
amabilităţi ciocolatii pornirile vinovate."
